Motto:
ÃŽn noapte, de strajă la stăpân,
Aicea, departe, de ţărmul român,
Mă-ntreb, când va veni dimineaţa,
Cu lumina, ca să-mprăştie ceaţa?

Nopţile pot fi lungi şi aşa de singuratice!
De multe ori în durere, muncă sau încordare,
Dar dimineaţa aduce cu ea bucurie şi alinare,
Cum soarele aduce linişte după ploi sălbatice.

Uneori, inima ta e obosită de-atâta durere,
ÃŽn noaptea cu junghiul şi-oftatu-n tăcere,
Dar speranţa ţi-aduce credinţa de dimineaţă,
Cu sufletul întărit cu gândul la o altă viaţă...

Dumnezeu nu ne-a promis doar zile senine;
Şi nici doar soare pe cerul vieţii pe pământ,
Ci ne-a-nrolat într-o şcoală cu reguli divine,
Cu examenele grele, cu gerul mare şi cu vânt.

Să nu crezi că mereu va fi noapte, întuneric şi ceaţă,
Nici chiar atunci, când peste tot nu e decât frig şi gheaţă,
Căci va fi soare, lumină şi speranţa căldurii divine,
ÃŽn razele bucuriei credinţei din dimineaţa reînvierii ce vine!