Uită de zilele reci, cu ploaie şi cu vânt,
De nopţile lungi, cu ger mare şi furtună,
Cu zăpada-n troienele albe de pe pământ,
Ci lasă-n tine doar Lumina să mai rămână!

Nu lăsa să se tulbure apa limpede de la izvor,
Din care-ar putea, ca să bea un însetat călător,
Ci las-o să curgă mereu curată şi liniştită la vale,
Ca să se bucure de ea şi florile-ntâlnite pe cale!

Apa curată şi sfântă din silabele cântecului meu,
Aş vrea să-ţi răcorească seceta păcii-n sufletul tău!
Cuvintele din cupa versului de-argint fie-ţi o alinare,
Un elixir al unei vieţi noi, în Isus Cristos, pe cărare!