Cuvintele sunt fiinţe ce se lasă sculptate
sau dăltuite-n bordeie sau în recile palate,
când intră-n mintea noastră ca un cald ecou
şi-ncepe germinarea ideii, în iureşul ei nou.

Cuvintele sunt fiinţe minunate şi-au viaţă,
ca şi soarele ce răsare frumos de dimineaţă,
aşezându-se cuminţi în alinierea din carte,
ca să transmită-n sunetul lor idei mai departe.

Cuvintele pot fi libere, ca şi păsările-n zbor
sau pot fi puse-n chingi de-un poet silitor,
ce vrea să transmită-n melodii bucuria din ele
ori durerile din suflete ce poartă poverile grele.

Cuvintele-s creaţii umane ce ne-ajută-n vorbire,
cu divinul curcubeu de sunete-nşirate-n rostire,
apărând în mintea noastră iscoditoare ca ceva nou,
ca apoi, cuvintele bine potrivite să redea viul ecou...

Cuvinte de aur şi dulci ca şi mierea,
Fiinţe ce simţiţi bucuria sau durerea,
Creaţii cu sensul curat, ales şi divin,
ca soarele cald şi cerul albastru, senin,
veniţi în mintea mea harnică de poet,
ca să cânt al vieţii şi-al fericirii secret!