Continut
Vazut de 106 ori |
Simt harul ce mi l-ai dat în dar
Ă®nmiresmat, şi-n cuvântul divin mă cufund
Pulsând Ă®n miezul clocotitor al Creaţiei,
De unde pornesc să vestesc şi eu, Ă®ntr-un cântec nou,
Numele Tău, Dumnezeu.!
şi cu toată fiinţa Ă®ncerc să mă prind
şi-n vers să cuprind
Măreţia, izvorul, mântuirea şi dorul
De Tine, ISUSE!
Iar când din cuvânt pornesc rugăciunile
Spre slava Ta, Doamne,
Alături de zeci, sute, milioane,
Urc şi eu pe raza luminii,
Pe scara iubirii, cu torţa aprinsă
De focul divin al cuvântului Tău
şi strig: DA, CRED!
Cred în Tine, Dumnezeu
şi-n Fiul Tău, ISUS.
Cred Ă®n tot ce ai scris şi ai spus
Prin cuvânt. Cred în Duhul Sfânt
Cel neînvins, de necuprins.
Iată, Doamne, ce mult mai ajutat
Să urc şi eu spre Tine,
Să Te slăvesc şi să Te cânt
In noi armonii, mai depline,
Sorbind din dragostea Divină
De unde iau mereu har şi lumină.
Astfel pot Ă®n vers să-ncarc
Psalm şi cânt, parabolă, pildă,
Pe toate să le pun Ă®ntr-un arc,
S-ating inimi şi gând
De fiecare dată când cânt.
Să te-ating pe tine, pe el,
Pe prieteni şi duşmani, la fel,
Să conving Ă®n credinţă pe toţi,
Pe miniştri, patroni ori pe hoţi.
Iată de ce-mi proştern Ă®n Cuvânt
Tot ce-i mai luminos şi mai sfânt,
Cuvânt de credinţă plin,
Pentru el, pentru ea, pentru mine,
Spre tine, cu Tine, Isuse, AMIN. |
