Ce cuvânt dorit de oameni
Ce cuvânt sublim, măreţ
Nimeni nu-i ştie valoarea
Nu se ştie al său preţ
Chiar dacă ar încerca
Să-l afle cel mai isteţ!

El a fost donat odată
Celor doi de la-nceput
Dar odată cu păcatul
De la ei a dispărut!
Şi-a rămas doar amintire
Căci odată l-au avut.

De atunci acest cuvânt
Rând pe rând e pomenit
De multele generaţii
Ce de-atunci au vieţuit
Dar să-l aibe pur, curat
Nimeni nu l-a dobândit!

Şi cu cât se dorea pace
Ea apărea doar în vis!
Pentru că în realitate
Totul era compromis
Şi reversul ei pe-alocuri
Izbucnea ca din abis.

A venit însă o vreme
Când pacea se-ntrezărea
Toţi profeţii strigau tare:
Pacea iar va apărea
„Prinţul" a decis să vină
Şi El din nou o va da.

Primul semn se dă în noapte
Prin cântarea corului
Când îngerii au venit
Din înaltul Cerului
Cântând: ,,Pace pe pământ
ÃŽntre fiii Domnului".

Mai târziu chiar „Prinţul" zise:
Vă las, vă dau pacea Mea
Primiţi-o ca pe un dar
Ce lumea nu-l poate da
Dar Eu am ştiut precis
C-aveţi nevoie de ea

Chiar şi după înviere
Isus zise bucuros
„Pace - Vouă"... dragii Mei
Iată iarăşi M-am întors
Ca nici unul să nu fie
Dintre voi necredincios.

După două mii de ani
E mare semn de-ntrebare
Că acest cuvânt de „PACE"!
Produce îngrijorare
Şi cu fiecare zi
Lumea cade-n disperare!

Când peste tot se va zice:
„Pace şi linişte" iar
Va fi o formalitate
Aşteptare în zadar
Căci de fapt pe neaşteptate
Va veni prăpădul chiar!

PACE, PACE şi iar PACE
Vor avea aceia care
Vor fi plini de Duhul Sfânt
Şi dovedesc prin purtare
Căci PACEA e roada Lui
Ce dă binecuvântare.

Celor ce nu aveţi PACE
Dar doriţi s-o căpătaţi
Vă fac o recomandare:
„Ochii spre Cer îndreptaţi"
Căci Isus e „Sursa Păcii"
Şi vă dă, dacă-L rugaţi.

O, Doamne mai lasă încă
Pacea Ta în omenire
Căci fără ea e dezastru
Fără PACE nu-i iubire!
Dar cu PACEA ce ne-o dai
Vom ajunge în mărire.
Amin