Nu scăpase Pavel bine
De-a mării furie
Când dorind să facă foc
Să-ncălzească acel loc
ÃŽntre spini era-nmijloc
O năpârcă vie.

Se-agăţă de mâna lui
Vrând să-l prăpădească
Cei din jur s-au îngrozit
Unii din ei au fugit
Alţii au mărturisit
Că n-o să trăiască.

Dumnezeu face dreptate
Trebuia să moară...
Fie-n barca scufundată
Ori în marea agitată
Sau cu toţii laolaltă
Ori aici afară.

Pavel liniştit deplin
Fu nepăsător
Scutură năpârca jos
Drept în focul maiestos
Nefiind atunci milos
Nici îndurător.

Barbarii acum credeau
Ca umflat să cadă
Dar Pavel habar n-avea
Nici măcar nu se gândea
Şi nici nu-l interesa
Ce vor ei să vadă.

Văzându-l tot în picioare
Teafăr, sănătos
Şi-au schimbat a lor părere
Ieşind din a lor tăcere
Au rostit toţi cu plăcere
Cu un glas duios

Este „ZEU", nu ne-ndoim
Am stat mărturie
Că o faptă ca a lui
Ca să scape şansă nu-i
Pe-ntregul pământului
Spunem cu tărie.

Pavel n-a avut nevoie
Să fie un zeu
Ci a început îndată
Lucrarea încredinţată
Ca să ştie lumea toată
Despre Dumnezeu.

Năpârca este şi azi
Ea pe mulţi atacă
Nu vei păţi nici un rău
Dacă strigi la Dumnezeu
Să te ia pe braţul Său
E gata s-o facă.
Amin