Continut
Vazut de 128 ori |
(Deuteronom 30)
Pământule, asculta spusele gurii mele,
Luaţi aminte ceruri, căci, iată, voi vorbi
Ca ploaia să se-arate Ă®nţelepciunea-n ele
Ca roua peste iarbă Ă®n fiecare zi.
Să nu va fie nici mintea, nici inima bolnavă,
Eu voi vesti un Nume, pe Dumnezeu cel Sfânt
Veniţi ca să-L cunoaşteţi şi să-I aduceţi slavă
El ne păzeşte viaţa şi paşii pe pământ.
Din Legea Lui o vorbă nu poate fi ciuntită
Ea stăruie-n dreptate şi-o-mparte orişicui
Credincioşia-I mare rămâne neclintită
Ea ca o stâncă este pentru poporul Lui...
Pustiu era ţinutul Ă®n care rătăcise
Şi-orbecăia Ă®n beznă al Domnului popor
Pierdut era când Domnul S-a arătat ca-n vise
Şi i-a Ă®ntins o mână venind Ă®n ajutor.
I-a-nconjurat cu milă şi l-a păzit Ă®ntruna
Cum vulturul păzeşte pe puişorii săi
El zboară pe deasupra, pe aripi totdeauna
ĂŽi poarta şi-i fereşte de pietrele din văi.
Aşa făcut-a Domnul cu cei aleşi de Dânsul -
Şi nu era Ă®n ceruri alt Dumnezeu mai viu -
Acuma ne doboară şi ne Ă®neacă plânsul
Acuma suntem iarăşi cu fiarele-n pustiu.
Dar Dumnezeul ne strigă: - Veniţi şi n-aveţi teamă,
Veniţi cât nu e vremea ajunsă la sfârşit,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel care vă cheamă,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel ce v-a iubit!
Amin! |
