Nu e greu să observi astăzi când priveşti în jurul tău
Căci se fac clădiri înalte, când le vezi îţi vine rău
Sau case particulare ce se întrec cu palate
După locul aşezării şi formei cum sunt lucrate

Indiferent de clădire fiecare locatar
Are obiceiul modei în aparenţă bizar
Adică închide uşa mai ales de la intrare
Să fie stăpân acasă în orice împrejurare

Prin asta îşi demonstrează interesul personal
Nu vrea să ştie de nimeni, nici din vale, nici din deal
Nici chiar de vecini nu-i pasă are doar de grija sa
Fiecare să-şi rezolve problema cum va putea.

Dacă totuşi o problemă te-aduce la uşa sa
Mai întâi vei bate-n uşă, iar apoi vei aştepta
Ca să intri înăuntru nu mai depinde de tine
Ci de cel ce-i dinăuntru, dacă însă îi convine.

Privit lucru în ansamblu s-a făcut o constatare
Că pretutindeni în lume este o asemănare
Mulţi la multe uşi bătut-au, dar degeaba au bătut
Uşa rămânând închisă să intre nu au putut.

Sau chiar dacă uneori uşa ţi se va deschide
Nu vei şti că înăuntru ce cursă ţi se întinde
Şi poate problema ta devine o gravitate
Iar în loc de rezolvare pleci cu gânduri disperate

Chiar de nimereşti la prieteni, adesea nu eşti dorit
De formă ţi se-adresează cu cuvântul: ,,Bun venit"
Dar în cuget şi gândire ei ţi-au pregătit plecarea
Timpul cât le vei răpi le va mări întristarea

Toate-acestea presupusuri devin chiar adevărate
Şi în practică la mulţi ele nu sunt evitate
Ci aplicate întocmai fără vreo modificare
Aducând în omenire o nespusă agravare

Asta e în felul lumii dar Dumnezeu ne îndeamnă
Şi cu voce blândă, lină, ne doreşte şi ne cheamă
El a spus un cuvânt mare, cert şi pentru viitor
Nu uitaţi nicicând în viaţă: ,,Eu sunt uşa oilor".

Vreţi să deveniţi oi sfinte, bateţi dar la uşa Sa
Vă promit că-n graba mare uşa se va descuia
Şi ve-ţi fi primiţi cu zâmbet, iubire înflăcărată
Cum n-aţi fost primiţi vreodată,

niciunde şi niciodată
,,BUN VENIT" de astă dată sincer va fi glăsuit
Problemele se rezolvă cum nici nu aţi bănuit
Gazda e adevărată, fără prefăcătorie
ÃŽţi vei da repede seama, poţi s-o cunoşti dintr-o mie

Iar acum voi fraţi, surori, ca psalmistul să strigaţi:
„Porţile neprihănirii le deschideţi, ne-ajutaţi"
Să creştem mlădiţe bune, roditoare sănătoase
Orişicând în casa Ta să fim: ,,Minunate vase"

Să avem acest curaj de-a bate necontenit
Uşa sigur va deschide, Tu eşti al nostru iubit
Dorim să intrăm de-apururi în familia Ta mare
Unde bucuria capăt niciodată nu mai are

Nu uităm nicicând cuvântul glăsuit neîncetat
Că şi Eu la fel ca voi: ,,Eu stau la uşă şi bat"
Pentru cei ce-mi aud glasul şi deschide uşa bine,
,,Voi cina şi Eu cu el şi el va cina cu Mine".

Doamne vrem cu toţi de-acuma să batem la uşa Ta
Cunoscându-ţi voia sfântă, uşa se va descuia
Şi ca să fim în unire, ca să fim cu Tine fraţi,
ÃŽţi urmăm exemplul mare:,,Noi batem că şi Tu baţi".
Amin