O, ia-mă de mână, Isuse, cu Tine,
Mă scoate din locul pustiei tăcut.
Adu-Ţi iar aminte, o Doamne, de mine,
Mai dă-mi o lumină şi-un nou început.

Mi-s mâinile grele şi secera ruptă,
Genunchii îmi tremură fără de rost.
Şi inima tristă, uscată şi suptă,
Lumină tânjeşte şi-al Tău adăpost.

O, ia-mă de mână, Isuse, cu Tine,
Şi du-mă pe stânca cea fără de nori,
Şi umple-mi cuvântul cu miezuri de pâine,
Pustia uscată Tu umple-o de flori.

Durerea dispare când sunt lângă Tine,
Mai dă-mi al iubirii şi-al păcii sărut;
Năframa Ta şteargă potop de suspine
Ce-ascunse în mine sfios le-am ţinut.

O, ia-mă de mână, Isuse, cu Tine,
Şi schimbă-n cântare al nopţilor vai,
Şi fă prin durere să-mi crească, divine,
Doritele aripi spre-al gloriei plai.