Din câte doruri am avut,
Şi-n mine clocot s-au zbătut,
Mi-a mai rămas în nopţi târzii
Un singur dor, spre veşnicii:
Isuse, mai curând să vii!

Din câte căi am colindat,
Din câte drumuri am umblat,
Doar Unul singur m-a adus
Să văd lumina cea de sus,
Ai mai rămas doar Tu, Isus.

Din câte poezii am scris,
Cu pana înmuiată-n vis,
Mai am doar vorbe fără glas,
Suspine în al rugii ceas:
Doar Tu, Isuse, mi-ai rămas.

Din ce-am avut, din ce-am trăit,
Din ce-am adus, din ce-am iubit,
Din ce-am cules şi-am strâns mereu,
Doar Tu-ai rămas, Isuse-al meu,
Prieten, Frate, Dumnezeu.