Ne sprijinim pe Tine, iubit Mântuitor,
Când obosiţi ÃŽţi cerem să vii într-ajutor,
Când parcă n-avem aripi, şi Jarul ni se stinge,
Când am pierdut cărarea, şi noaptea ne învinge.

Ne sprijinim pe Tine, Toiagule Ceresc,
Toiagule din care migdalii-nmuguresc.
Ne sprijinim pe Tine, slăvită Stâncă vie:
Isuse, doar din Tine ies apele-n pustie.

Ne sprijinim pe Tine, Luceafăr dinspre zi;
Când noaptea-i mai cumplită, oh, nu ne părăsi!
Când suntem singuri, Doamne, Luceafăr dintre stele,
Luceşte-ne cărarea în ceasurile grele.

Ne sprijinim pe Tine, Divinule Amin,
Balsam din Galaad în orişice suspin!
Tu, Alfa şi Omega, Luntrar de viaţă nouă,
Ce sprijini universul cu mâinile-amândouă.

Ne sprijinim pe Tine, Mărgăritar preasfânt,
Căci toată slava lumii e goană după vânt.
Când toate pier mâncate de-al vremii crud balaur,
Doar Tu rămâi, Isuse! Tu, Sfeşnicul de aur!