Noi aşteptăm minunea slăvitei ÃŽnvieri,
O altă-mpărăţie, cu alte primăveri.
Când din genuni de smoală şi neguri de tăciune,
Va răsări lumina dumbrăvilor mai bune. ...
Aşa cum la-nceputuri, Stăpânul Creator
A pus totu-n mişcare în zbor ameţitor,
Vârtejuri orbitoare de stele în surdină,
Când a rostit porunca "Să fie deci lumină!"
Aşa cum electronii i-a luat ca dintr-un prund,
I-a frământat în palme în bulgăre rotund,
Şi i-a zvârlit în spaţii pe căi scânteietoare,
Legând pământul nostru cu funia de soare. ...
Aşa, într-o clipită, întregul univers
Va fi strâns ca mantaua, şi totul va fi şters !
Iar Dumnezeu va naşte o lume ideală
O altă lume nouă, din altă plămădeală,
Un cer de constelaţii şi galaxii de vis,
Şi undeva pământul cel nou de Paradis!
Din lumea cea pustie şi veche se va naşte,
Un univers în care păcat nu vom cunoaşte.
Atunci, cei care astăzi au stat lângă Hristos,
Primi-vor răsplătirea în cerul glorios,
Şi va începe nunta, ospăţ şi sărbătoare,
In sfânta-mpărăţie de slăvi nepieritoare.