Se-aude dinspre munţi, în clipele tăcerii,
Ca un ecou prelung m preajma ÃŽnvierii
Şi-ajunge pân' la noi, în lumea cea străină,
Chemarea din Sion, să ne-adunăm la cină!

Chiar Regele a zis să 1 se umple casa,
Şi robii Lui s-au dus să-I cheme azi Mireasa.
Să dea în loc de plâns cununa mântuirii,
Şi duhului mâhnit mantaua izbăvirii.

Au netezit un drum, o cale prin pustie,
Şi cheamă la răscruce, oricine vrea să vie!
Sionul e deschis, Cetatea preaslăvită,
Ca piatra de iaspis, de nuntă-i pregătită.

Cântaţi voi, preaiubiţi, cântări de biruinţă!
Sus în Ierusalim ajungem prin credinţă.
Pe ziduri este scris: "Hristos dă mântuire!"
Iar porţile vestesc: "Veniţi să-I daţi mărire!"

Treziţi-vă deci azi din lunga aşteptare,
Veniţi cu toţi, veniţi, la marea sărbătoare!
Ne cheamă Dumnezeu cu-atâta bucurie
La masa cea de sus îh noua-mpărăţie!