Când sunt lovit şi mă doboară
La colţ duşmanul cel cumplit,
Când teama-n inimă coboară,
Şi-ncep durerile să doară,
Şi plânsu-n pleoape se strecoară,
La cine să mai fug trudit?
Cui să-i mai spun ce-am pătimit?

Când candela încet se stinge,
Şi-apare umbra prin odăi,
Sudoarea-n glie se prelinge,
Şi când duşmanul mă atinge,
Când întunericul învinge,
Cine m-ascunde de călăi?
Cine mă scapă de cei răi?

Dar când apare ca un soare,
Isus Hristos cel preaiubit,
Şi când cu mâna-I salvatoare,
Opreşte orice tulburare,
Cu vorba Lui mângâietoare,
Cine mai e aşa păzit?
Şi unde-i duşmanul cumplit?