M-ai ridicat din adâncul de groază,
Din groapa morţii, din negrul pământ.
Numai iubirea Ta mă luminează,
Tu ai, Isuse, al vieţii cuvânt!

M-ai ridicat din cerşitul la poartă,
Din deznădejdea atâtor oftări;
Sacul de jale şi cârja deşartă,
Au dispărut pe-ale slavei cărări.

M-ai ridicat din gârbaciul de slugă,
Şi m-ai făcut al Tău frate iubit;
Harul Tău face şi din buturugă
Să încolţească lăstarul dorit.

M-ai ridicat din bodroanţe murdare,
Ca să mă-mbraci în mărire şi har;
Tu eşti, Isuse, parfumul din floare,
Sfânta mireasmă şi-al vieţii nectar.

M-ai ridicat din cenuşa fierbinte,
Plânsul amar mi l-ai înveselit;
Mi-ai dat mantaua cântărilor sfinte,
Şi ca pe-un mire m-ai împodobit!