Continut
Vazut de 113 ori |
(Cartea Exod cap.32)
Ştim c-atunci când s-a dat Legea, Moise-a mai Ă®ntârziat,
iar poporul jos Ă®n vale, aşteptând, s-a agitat.
Şi pentru că ei, Ă®n inimi, se aflau tot Ă®n Egipt,
au schimbat pe Domnul slavei pentru-un bou de ei cioplit.
Să mai fie vreo mirare că după ce-au lepădat
oxigenul fericirii, chin şi zbucium i-a mâncat?
Cine le-a promis lor ţara? Boul din metal forjat?
Şi care le-a fost urmarea când la bou s-au Ă®nchinat?
Ăsta este-ntreg motivul pentru care niciodată
n-au ajuns să stăpânească ţara câtă le-a fost dată.
Să vorbim de noi acuma. Domnul spune Ă®n Cuvânt
că putem trăi Ă®n pace neştirbită pe pământ.
ĂŽnsă vai, câţi sunt aceia dintre noi care pot spune
că se bucură de pacea cerului aici Ă®n lume?
Ne mai spune-apoi Scriptura că-n Hristos ne este dată
permanenta bucurie şi o viaţă-mbelşugată.
ĂŽnsă când privim Ă®n practic, câtă bucurie oare
ne transformă chinul crucii Ă®n imnuri de sărbătoare?
Câţi din noi transformăm Valea umbrei morţii pe pământ
Ă®ntr-un loc plin de izvoare, cum cântă psalmistul sfânt?
Şi sunt multe alte daruri, special trimise nouă,
menite ca să ne facă bucuria tot mai nouă.
Când voi Ă®ndrăzni acuma s-aplic, prin analogie,
şi la noi tema cu boul, cred că facem alergie.
Dar când voi da tălmăcirea, imediat o să vedem
că-nghiţim cu toţi găluşca şi chitic o să tăcem.
Boul, celor din Israel, le-ajunsese lor ca zeu,
dându-i slava cuvenită Ă®n totul lui Dumnezeu.
Oare noi Ă®n viaţ a noastră n-avem boi cărora dăm
bani şi timp pe care practic cerului le datorăm?
Oare când după opt ore muncim şi suplimentare,
nu e lăcomia boul căruia-i dăm Ă®nchinare?
Domnul ne-a dat timpu-acesta pentru rugă-n aşteptare,
ca să ne Ă®ndrume-n taină spre a cerului lucrare.
Dar noi, ca şi Israelul, nu mai vrem să aşteptăm,
ci din lux şi din avere facem boi să ne-nchinăm.
Este oare Ă®n Scriptură vreo promisiune care
garantează fericirea lucrurilor trecătoare?
Şi atunci, dacă nu este, de ce să ne mai mirăm
că dăm tot peste necazuri, după ele când umblăm?
Poţi să zici că e de vină soarele că n-ai lumină
când cobori Ă®n nesfârşita beznă care este-n mină?
Poţi să zici că e de vină Domnul Dumnezeu cel sfânt,
că n-ai pace când tu-o cauţi pe un blestemat pământ?
Mulţumim, Tată din ceruri, pentru-o nouă-asigurare
pe care ne-ai dat-o astăzi, printr-o sfântă revelare.
Nu mai Ă®nchinăm de-acuma timpul, banii, sănătate
la viţelul cel de aur, adică la lucruri moarte.
Ci, trăind de-acum Ă®ncolo numai pentru cerul sfânt,
vom gusta vecia sfântă, chiar de-aici de pe pământ. Amin! |
