O, Doamne, ştiu că-n ceruri sunt numai bucurii,
Că vei avea surprize pentru ai Tăi copii,
Că frumuseţi de slavă cum n-am visat nicicând
Le vom avea cu Tine în nesfârşita zi;
Dar iată ce dorinţe îmi vin, aşa, în gând...

Locaşul meu în slavă, � Ţi-aş cere, dacă vrei �
Să fie pe aproape, vecin cu fraţii mei,
Cu cei ce-am stat în lacrimi, o Bunule Isus!
Căci ne-am iubit aicea în anii-aceştia grei,
Şi-am vrea tot împreună să fim şi-acolo sus.

Apoi, să faci, Isuse, în cer din când în când,
Miresmele să fie de-aici de pe pământ,
Să simt aroma dulce a fânului cosit,
Ca undeva-ntr-o vale, în adieri de vânt,
Când prima oară-n viaţă, cu mine Te-am simţit.

Iar la Ospăţul mare în cerul minunat,
Să ne aşezi pe-aproape, să nu stăm separat;
Să fiu cu-ai mei la masă, cei dragi de pe pământ,
Aşa cum stam în casa cea veche altădat',
Să pot să râd cu lacrimi, şi fericit să cânt!