Când în furtuna vieţii te prinde un vârtej,
Ridică-te-mpotrivă! Nu fi un scai, un vrej!
la sabia credinţei în mână curajos!
Tu eşti chemat la luptă, oştean al lui Hristos!

Da, eşti făclie slabă, lămpaşul cel mai mic...
Dar razei tale slabe nu-i pese de nimic!
Acolo printre umbre, în întuneric gros,
Tu eşti chemat în lume lumina lui Hristos!

Cumva te prinde somnul, şi-ai vrea să dormi puţin?
Nu te lăsa în plasa duşmanului hain!
El dă asaltul noaptea, cu ură, nemilos;
Tu eşti chemat la veghe, străjer al lui Hristos!

Mândria când ţinteşte atac fulgerător,
Şi vezi venind săgeata cu vârf otrăvitor...
Apleacă-te-n cenuşă, în pulberea de jos,
Tu eşti chemat la jertfă, o, frate-al lui Hristos!

Când lumea te cuprinde cu lacome dorinţi,
Şi dulce te îmbie cu cei treizeci de-arginţi...
Fii brav, respinge pofta, ia-ţi crucea bucuros;
Tu eşti chemat la slavă, eşti slava lui Hristos!