Continut
Vazut de 146 ori |
Isus ştia de mult ce soart-aşteaptă
Un miel... venit în lumea lupilor!
De n-ar fi fost iubirea Ă®nţeleaptă,
N-ar fi venit ca Miel-Mîntuitor!
De nu ne-ar fi iubit... atunci să spună
Acei ce vor să-L ştie Ă®n mormĂ®nt:
Ce L-a făcut să poarte Ă®n cunună
AtĂ®ţia spini şi sacrificiu sfĂ®nt?
Isus ştia că uşa I s-o-nchide
Şi-n miez de noapte alungat va fi,
Dar dragostea atunci cînd se va aprinde,
SfărĂ®mă stĂ®nci şi-nfruntă vijelii!
Căci n-a avut de-atuncea nici o parte,
La judecăţi a fost găsit mereu nedemn,
Pe drumul Lui a fost pĂ®nă la moarte
Mereu respins şi atĂ®rnat pe lemn!
'Naintea Lui se Ă®mbrăcă Ă®n zale
AtĂ®ta ură diavolească de-a-L răzbi!
Un simplu om s-ar fi întors din cale!
N-ar fi ştiut ce-nseamnă a iubi...
Smerirea Lui aduce pace-n lume
Şi-i semn al iubitoarei căutări...
Pentru creştini, o iesle va rămĂ®ne
Simbol al vinovatei lepădări...
(Căci astăzi tot Ă®nchisă este uşa,
Iar El în ieslea rece alungat).
CĂ®nd vĂ®ntu-i gata ca să ia cenuşa
A tot ce am iubit şi am sperat,
CĂ®nd tot ce am crezut că-i apă vie
Se va descoperi că ne-a-nşelat,
Vom regreta atunci că din trufie
L-am izgonit Ă®n grajd... şi ne-am culcat!
Oricum va fi, va birui iubirea
Şi va domni Ă®n lume-n infinit!
Dar locul meu... va fi cu fericirea?
Sau voi primi ce singur mi-am urzit?... |
