Am stat cu salcia pe maluri
plangand am curs cu frunza-n apa
calatorind in lung de valuri
ce nu puteau sa ma incapa

m-am ostenit sa nu ma stie
nici frunzele ca-s printre ele
eram intemnitata vie
si alungata dintre stele

ramasa-n margine de seara
nici stea n-am fost si nici tarana
eram un fluture de ceara
un semn de foc taiat in mana

si-am fost apoi o lumanare
aprinsa inspre soare-apune
vegheam cu linistea pe mare
si-am fost apoi o rugaciune

Am stat cu salcia plecata
calatorind in lung de maluri
stateam cu mana ridicata
cand Dumnezeu m-a scos din valuri