Priveste-mi prietenii-n ani grei
Privirea-Ti odihneste-n ei
Si stai in ei sau ia-i la Tine
Respira-n ei suflari divine
Zambeste chipul tau in ei
Si lacrimi grele sa le iei,
Sa Te cunoasca, sa Te stie
Si Domne-n moarte Tu-i invie!

Hai, priveste-mi prietenii.
Cand luna sus va rasari
Arata-Te in nopti tarzii
Si-n visul lor trudit sa stai
Iar ziua-n umbra lor paseste
Si-adu-le adieri din rai
Formeaza-le structuri de nea
Formeaza-i in lumina Ta
In ochii Tai care nu pier
Albastri de atata cer
Si-n sufletele incordate
Coboara din inaltul boltii
Iubirile-Ti inaripate

Priveste-mi prietenii si-mi spune
"Atat cat lumea o sa fie
Prietenii imi sunt, sub curcubeu,
Prietenii Prietenului Meu!"

Si-atat cat lumea o sa fie
Tu fa-ma mai aproape Tie!