E toamna cea plansa, cu pleoapele stinse
Asculta suspinul! Ce trist este vantul!
Ce mult intuneric! Si boltile-ntinse-si
Aduna toti norii din zari necuprinse
Si ploua pustiu si tacere pamantul.

Copacii albastri sunt stoluri gramada
Ce crengile-si pleaca umil in tarana.
Si picurii cad in sclipiri de cascada.
Mi-o teama ciudata; pe-a norilor strada,
te caut prin noaptea atat de batrana.

Si canta de jale pe ram pasarele
O doin-a durerii, de dor dupa moarte
Adorm istovit printre lacuri de stele
Of, Doamne, pasind pe poteci mult prea grele
Plecat-ai spre ceruri...Dar cat de departe?