Continut
Vazut de 165 ori |
(Geneza 18,17 şi 22)
Când citeşti Sfânta Scriptură luminat de Duhul Sfânt,
Găseşti taine mari pitite sub câte un mic cuvânt.
Iată unul spre exemplu: Avraam, privind odată
Cum fierbea-n văpaia zilei pustia Ă®nfierbântată,
A văzut trecând pe-acolo trei bărbaţi, trei călători,
Exponenţi sfinţi ai puterii, cu un rol executor.
Cum îi vede, li se pleac㠺i le cere ca favor
Să Ă®l lase să le facă spălarea picioarelor.
Iar după ce-i ospătează cu ce are şi ce poate,
Să Ă®i lase să-şi urmeze drumul lor pe mai departe,
ĂŽngerii primesc oferta, apoi Avraam grăbit
Pregăteşte iute cina şi Ă®ncepe la servit.
După ce termină masa, Ă®ngerii Ă®i spun că vor
Să-şi vadă pe mai departe de călătoria lor.
Aici este punctul unde se consumă actul care
Justifică poezia căreia-i daţi ascultare.
Avraam nu se mulţumeşte doar cu timpul scurt Ă®n care
I-a avut părtaşi Ă®n casă, la odihnă şi mâncare,
Ci, fără să ia Ă®n seamă oboseala din pustie,
Se scoală să Ă®şi petreacă oaspeţii-n călătorie.
Şi ATUNCI - zice Scriptura - când Avraam Ă®i petrecea,
Din dorinţa lui cea sfântă lângă Domnul să mai stea,
ATUNCI Ă®i conferă Domnul cinstea şi onorul care
Şi-azi le are pregătite pentru noi, când fiecare
Clocotim în inimi dorul lui Avraam cel credincios,
De-a petrece cât mai multă vreme cu Domnul Hristos.
ATUNCI când el a fost gata a-şi jertfi confortul său
Pentru câteva momente, să le stea cu Dumnezeu,
Domnul a fost şi El gata cu o dublă cinste, care
Nu fusese cunoscută până-atunci Ă®ncă sub soare.
Iată-l deci chemat la rangul de Ă®nalt consilier,
Discutând cu Domnul planuri, sus alcătuite-n cer.
Iar al doilea har Ă®n urmă, la atâta dăruire,
Este sacrul privilegiu de a face mijlocire
Pentru Lot cel lacom care, Ă®n goana după avere,
Se-ndeletnicea Ă®n viaţă cu ce e pământ şi piere.
O, ce lecţie bogată şi plină de-nvăţăminte
Ne-a pus Duhul Sfânt Ă®n faţă, prin textul de mai-nainte!
Sunt creştini cari plâng cu jale că nu pot să Ă®nţeleagă
Voia Domnului Ă®n viaţă şi deci nu pot s-o aleagă.
Tu acel care eşti sincer şi cu-adevărat doreşti
Să cunoşti voinţa sfântă, pentru ca s-o Ă®mplineşti,
Află că de multă vreme chiar Domnul Se străduieşte
Să-ţi arate, Ă®nsă, vezi tu, El nu Se dezvăluieşte
Decât să-ţi incendieze inima cu-n foc nestins
De-al cuprinde-n timp şi spaţiu pe Cel veşnic necuprins.
Dup-aceea Ă®nsă pleacă, iar tu trebuie la fel
Ca Avram să ieşi cu Domnul şi să zăboveşti cu El.
Ziua când Ă®ntâia oară ţi-a luat foc Ă®n suflet dorul
Să cunoşti Ă®n viaţă voia cum o vrea Mântuitorul,
Este ziua ta Ă®n care Domnul Cel de altădată
Vine să te viziteze, ca pe Avraam odată.
Dacă deci vine la tine, ca la Avraam la fel,
Ă®l petreci şi tu pe Domnul? Faci şi tu ce-a făcut el?
Despre Avraam ne-arată Cuvântul că şi-a lăsat
Umbra rece şi plăcută şi cu Domnul a plecat;
Şi-abia numai Ă®n pustie, unde dogorea cuptorul,
Domnul Se destăinuieşte şi-Şi ridică slujitorul
La un rang ce până-atuncea nu fusese niciodată
Cunoscut aici pe Terra, după ce-a fost blestemată.
Cum stau lucrurile pare când e vorba despre mine:
Am lăsat şi eu ce-mi place şi ce-mi face mie bine,
Ca să pot rămâne singur cu Domnul ca Ă®n pustie
Şi să mi Se reveleze, ca lui Avraam, şi mie?
Aş vrea să mai spun o dată că Ă®n ceea ce priveşte
Cunoaşterea voii sfinte, faptul principal nu este
Să ştii pe de rost Scriptura, nici doar să fii credincios,
Ci să ieşi din tine-afară şi să stai lângă Hristos.
Căci precum se vede-n textul din Scriptura arătată,
Domnul nu a stat de vorbă cu Avram de prima dată,
Ci ATUNCI - spune Cuvântul - când Avram a părăsit
Umbra lui dulce de-acasă şi cu Domnul s-a-nsoţit,
ATUNCI Ă®i Ă®mpărtăşeşte Domnul voia Lui cerească
Şi ACOLO Ă®l Ă®nvaţă şi arta să mijlocească.
Aş vrea să revin acuma cu-ntrebarea de mai sus:
Cum stai tu când este vorba de rămasul cu Isus?
Să zicem că dimineaţa ai citit tu Ă®n Cuvânt
Că-i ferice credinciosul care-n viaţă pe pământ
Hrăneşte şi vizitează un sărac neputincios,
Că prin asta el petrece direct cu Domnul Hristos.
Mai târziu, Ă®nspre amiază, Hristos vrea să Ă®ţi vorbească
Indicându-ţi o adresă, unde vrea să te-ntâlnească.
ĂŽnsă la adresa-aceea nu e cerul de cleştar,
Ci-i un Lazăr plin de bube, ce stă-ntr-un bordei murdar.
N-are bani nici pentru pâine şi mai şi miroase greu,
Că-i bolnav şi n-are cine să-l ducă nici la WC-eu.
Vai, cât de neprimitoare e pustia cea fierbinte,
Locu-n care Ă®nsă Domnul vrea să-ţi spună taine sfinte!
Dar cât de ispititoare e şi umbra cea stufoasă
De-a rămâne să vezi meciul la televizor acasă!
Sau te-aşteaptă şi vecinul, să câştigi dolari la el...
Lasă-L pe Isus săracul, ai să-L vezi când mergi Ă®n cer.
Vizitându-L azi pe Domnul, sărac şi paralizat,
Pierzi venitul şi dolarul din pământul blestemat.
Iată, două voci te cheamă; Ă®nsă tu să ştii, creştine:
Numai prima-i de la Domnul, cealaltă din iad Ă®ţi vine.
Rămâi astăzi lângă Domnul, cel bolnav şi-n sărăcie,
Ca să stea şi El cu tine Ă®n eterna veşnicie,
Căci numai „ATUNCI" şi-„ACOLO", lângă Domnul de petreci,
Vei cunoaşte fericirea, de acum şi până-n veci! |
