Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
Pe tîmple mir nu mi-ai pus.
ÃŽn casa ta am intrat ca oricare.
Un gînd frumos nu mi-ai spus.

Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
La pieptul Meu n-ai căzut
N-ai cunoscut clipa de cercetare.
N-ai plîns ca fiul pierdut.

Tu n-ai văzut tălpile-mi ostenite
de-atîta drum cît am mers.
N-ai picurat lacrime fericite.
Cu părul tău nu le-ai şters.

Aş vrea să-ţi pun, Simone, o-ntrebare:
N-ai tu păcat pe pămînt?
O, cum mi-ai da, Simone, sărutare,
De-ai şti acum cine sînt!

Tu, cel umil, care-mi plîngi la picioare,
Cu suflet ars de văpăi,
ÃŽn casa Mea îţi voi da sărutare,
Cu ochii plînşi ca ai tăi...