Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că-n grădinile iubirii
aţi lăsat omida firii
să vă strige trandafirii
din Eden;
Că din nou la voi pe vale
toate crengile sunt goale,
că n-au mai rămas petale,
nici polen.

Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că fecioarele-nţelepte,
nu mai stau cu drag s-aştepte,
priveghind pe-a nunţii trepte,
ca surori;
că mireasa de mâhnire,
nu mai ţese in subţire,
pentr-a-ntâmpina pe Mire
sus pe nori.

Fraţilor,
dar unde-i dragostea dintâi?...
Dacă azi aveţi mânie?...
câţiva ani şi nu o mie,
cum veţi fi o veşnicie
sus pe plai?
Dacă azi aveţi zăvoare,
aveţi avea în ceruri oare
câte-un Rai de fiecare,
câte-un Rai?

Fraţilor,
să ştiţi că vremea s-a scurtat.
Las´ să fie holda plină
şi de spini şi de neghină!
Grâul lângă grâu să-ţi ţină
spicu-n vânt.
Cine-i spin cu flori deşarte,
spin să fie mai departe!
Cine-i sfânt, mai sfânt să-şi poarte
rodul sfânt!