Cînd îmi îndrept puţin privirea
La tot ce am în jurul meu,
Mă simt dator, cu mulţumirea
Să mă întorc spre Dumnezeu.

Că tot ce-am întîlnit în cale
Şi tot ce încă întîlnesc,
E opera iubirii Sale...
Eu pentru asta-I mulţumesc!

Cînd văd un firişor de iarbă,
O floare simplă cînd privesc...
Un crin din cîmp în haină albă...
Mă simt dator să-I mulţumesc!

Cînd lanuri văd cu spice pline,
Privind la mlădierea lor,
Văd pîinea zilelor de mîine...
Să-I mulţumesc, mă simt dator!

Iar cînd în clipe de-nserare
Văd bolta cerului senin,
Cu candelabru-n tremurare...!
Eu vreau să-I mulţumesc deplin.

Şi pentru freamătul pădurii,
Şi pentru murmur de izvor,
Şi pentru tainele naturii,
ÃŽi mulţumesc! ÃŽi sunt dator!

*
Sub semnul de recunoştinţă,
'Nainte-Ţi, Doamne, mă închin...
Eu vin din suflet cu credinţă,
Pios să-Ţi mulţumesc deplin!

O, şi-ntr-o sfîntă dimineaţă,
Cînd tainic zorii se ivesc,
De tot ce-am întîlnit în viaţă
Şi-atunci eu vin să-Ţi mulţumesc.