Continut
Vazut de 106 ori |
Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, Stăpﾃ｢ne,
ﾃ始 faţa strălucirii Tale.
ﾃ始 drum mi se desfac prăpăstii
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu ﾃｮn genunchi spre Tine caut:
Stăpﾃ｢ne- orﾃ｢nduie-mi cărarea!
ﾃ始 pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa Ta-nţeleaptă
ﾃ始 veci spre cei rămaşi ﾃｮn urmă
Stăpﾃ｢ne, vasul meu ﾃｮndreaptă.
Dezleagă minţii mele taina
Şi legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu, Stăpﾃ｢ne,
Taina urii şi-a iubirii.
Dă-mi cﾃ｢ntecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.
Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frﾃ｢nge
Şi de durerea altor inimi
ﾃ始vaţă-mă Stăpﾃ｢ne a plﾃ｢nge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei mastere şi rele,
Ci jalea unei lumi, Părinte,
Să plﾃ｢ngă-n lacrimile mele.
Dă-mi tot amarul, toată truda
Atﾃ｢tor patimi fără leacuri,
Dă-mi viforul ﾃｮn care urlă
Şi gem robiile de veacuri.
Demult plﾃ｢ng umiliţi-n umbră
Cu umerii gﾃ｢rbovi de povară窶ｦ
Durerea lor ﾃｮnfricoşată
ﾃ始 inimă Tu mi-o coboară.
ﾃ始 suflet samănă-mi furtună,
Să-l simt ﾃｮn matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele ﾃｮnfiorate.
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
ﾃ始 smalţ de fulgere albastre,
ﾃ始chingă-mi glasul de aramă:
Cﾃ｢ntarea pătimirii noastre. |
