(Fabulă)
Un creştin cică odată
Aşteptând un musafir
A luat nişte vopseau
Să dea peste â€�coviltirâ€�.
Era putred învelişul
Şi murdară căsulia
Cu noroi acoperită
Semăna cumva cu glia.
De ruşine că se vede
ÃŽnceput-a a lucra
Şi noroi şi putrezire
Peste tot acoperea.
Când aproape isprăvit-a
Lucrul care a început
Din departe al său prieten
Iată-l c-a şi apărut.
Dar nu bine poposise,
Se iscă furtună mare
Tot ce omul acoperise
Casă şi fereşti murdare
Apa a început să spele
Şi să deie din nou jos
Care e morala frate:
Nu ascunde de Hristos.