Continut
Vazut de 127 ori |
N-am să uit, Isuse Doamne, niciodată
din ce greu, prin ce minune m-ai scăpat,
n-am să uit iubirea Ta nemăsurată,
bunătatea Ta şi grija-Ţi minunată,
c-am fost orb şi dintre morţi m-ai Ă®nviat!
N-am să uit cĂ®nd durerea era mare,
şi-am strigat să nu mă laşi, că nu mai pot,
n-am să uit cum mi-ai răspuns, cu ce-ndurare,
cum Ă®n noaptea cea mai neagră de-ntristare
mi-ai umplut de strălucire cerul tot...
N-am să uit cum ai răspuns Tu rugăciunii
cĂ®nd credeam că sunt mai singur şi uitat,
cĂ®nd cei dragi nu mai ştiau că sunt, nici unii,
cĂ®nd tĂ®njeam de dorul soarelui şi-al lumii,
n-am să uit, Isuse Doamne, niciodat'...
CĂ®t aş vrea să-Ţi pot aduce-o mulţumire
mai curată decĂ®t roua de pe crin
şi să-Ţi cĂ®nt un dulce cĂ®ntec de iubire,
revărsat Ă®n stări de har şi fericire,
din potirul sfĂ®nt al rugăciunii plin!
– CĂ®t aş vrea să pot să-Ţi cĂ®nt ca altădată
cînd era senin-senin tot cerul meu,
pĂ®nă nu plĂ®nsesem Ă®ncă niciodată,
pĂ®nă n-aveam inima Ă®mpovărată
– recunoscător eu Ţi-aş cĂ®nta mereu!
Dar acum, cĂ®nd după ani de pătimire,
eu Ă®mi reamintesc de bunătatea Ta,
vreau să-Ţi cĂ®nt un cĂ®ntec numai mulţumire,
dar, Isuse, Te rog iartă că-n neştire
mă trezesc că-mi scaldă lacrimi faţa mea.
O, mai dă-mi, Isuse Doamne-o primăvară
fără nori, fără plĂ®ns şi fără chin
şi dă-mi glasul fericit de-odinioară
să-Ţi aduc Ă®ntreaga inimii comoară
Ă®n potirul sfĂ®nt al rugăciunii plin.
Şi-acest cuvĂ®nt doresc să-ţi fie-o mărturie
pentru toţi cĂ®ţi vor mai suferi cĂ®ndva
ca să creadă-n Tine, Doamne, cu tărie
şi să strige către Tine din urgie
ca să-Ţi cĂ®nte-apoi ca mine slava Ta. |
