Continut
Vazut de 93 ori |
Iov 15:15-22,17:1-10 Mi-am cusut apoi un sac de piele Şi ţărâna-n pleoape mi s-a pus Umbra morţii-apasă peste ele Plânsul mult aproape m-a răpus.
Totuşi n-am făcut nici o greşeală Fără şovăire-am fost Ă®n paşi... Sângele să-mi iasă la iveala Azi, te rog, pământule, să-l laşi.
Vaietele mele să răsune Până-n zare, dincolo de ea Am Ă®n cer un martor ce va spune Tuturora de durerea mea.
Prietenii Ă®i ştiu că râd de mine Dar mă rog plângând la Dumnezeu, Fă dreptate omului la Tine, Fă-mi dreptate-n faţa lor mai vreu.
Anii mi se scurg spre nefiinţa, Doar un lucru vin să Te mai rog, Să mă-ntorc nu-mi este cu putinţă, Pune-Te-naintea Ta zălog.
Pentru mine, Doamne, nu Te-ascunde - Am răbdat batjocuri, suferinţi - Altfel cine ar putea răspunde Pentru mine astăzi Ă®ntre sfinţi?...
Când mă prinde jalea ca-ntr-un cleşte Cei făr’ de prihană-s Ă®mpietriţi, Totuşi cel curat se Ă®ntăreşte ĂŽnsă prieteni, prieteni, voi veniţi.
Să v-arat că Ă®nţelept nu este Unul printre voi, ce, de-au murit Toate-acele planuri de poveste Ce cu-atâta drag le-am făurit?...
Şi mai spuneţi noaptea că-i lumină Când e Ă®ntuneric şi nimic... Locuinţa morţilor să vină O aştept, culcuşul să-mi ridic.
Şi când gropii-i strig fără de teamă: "Tu eşti, groapă, astăzi, tatăl meu, Viermilor Ă®mi sunteţi soră, mamă Unde mi-e nădejdea, Dumnezeu?...
Cu nădejdea azi mă iau de mână, Care este azi nădejdea mea? Când cu ea ne ducem Ă®n ţărână, Cine-n lumea asta va vedea?...
Amin! |