O rază molatică dulce de soare
Mi-aprinde-o şuviţă în părul cărunt
Se lasă în iarbă şi-n frunze răcoare
Şi cântă un greier cu glasul mărunt.

ÃŽşi scutură cerul petalele roşii
Pe palmele mele, pe creştetul meu
Se-aude-n departe cum cântă cocoşii
Când eu dintre arbori Te strig, Dumnezeu...

Un clopot se sparge şi bate-ntr-o dungă
Fărâme de noapte se-adună-n livezi
Cu mâini împletite în rugă mai lungă
Te strig, Sfinte Doamne şi-aştept să mă vezi.

Se-aprinde o candelă în cer pentru mine
Purtând peste frunze miresme de frig
Cu pleoapele-nchise şi faţa spre Tine
Eu stau printre arbori şi tot Te mai strig.

Ajută-mă, Doamne, înalţă-mă iar -
Atât sunt de mică şi-atât mi-e de greu -
Când noaptea se-ngână cu ziua de-afară
Te-aud prin lumină cum vii, Dumnezeu...

Amin!