ÃŽn Sarepta la Sidon
Dusu-s-a cândva un om
Şi s-a întâlnit c-o femeie
Ce vreascuri mergea să-şi ieie
A chemat-o şi I-a spus
“Obosit sunt şi răpus
Du-te te rog - apă vreau
Dintr-un vas ca eu să beauâ€�
Şi când ea a şi plecat
Omul iarăşi a strigat
“Te rog tu când vii la mine
Du-mi o bucată de pâineâ€�.
“Viu El este - Dumnezeu -
Nu am copt nimica eu
Oala e aproape goală
Făina-i un pumn în oală
Strâng lemne pâine să fac
Pentru pruncul meu cel drag
Vom mânca şi vom muri
Căci pâine nu va mai fiâ€�.
“Nu te teme măi femeie
Domnul are să îţi deie
Du-te fă o mică turtă
Şi făina va fi multă
Ea din oală n-o scădea
Domnul mi-a vorbit aşa
Undelemn va fi-n ulcior
Nu se va mai face gol
Până Domnul va da ploaie
Pământul să îl înmoaie
Până verdeaţă va fi
Nicidecum nu veţi periâ€�.
Şi s-a dus şi a făcut
Şi făina n-a scăzut
Multă vreme au mâncat
Făina nu s-a gătat
Undelemnul nu scădea
Când mâncare ea făcea
Domnul a dat pâinea Sa
Care nu se va găta
La acel care îl cată
Niciodată nu se gată.