Continut
Vazut de 114 ori |
Fii atent Ă®n orice clipă
Şi nu fă din har risipă
ĂŽn lucrare fii-nţelept
ĂŽn purtare fii atent
Căci Satan cel iscusit
E mereu neadormit
Zi de zi, noapte de noapte
Te Ă®ncearcă, poate, poate...
El te Ă®nşeală uşor
Că-i foarte orator
Se aşează la cotituri
Cu tava de prăjituri
Şi-ţi şopteşte-ncetinel:
- Hai, Ă®ncearcă-le niţel!
Ce dulce e lăcomia
Ea-ţi sporeşte avuţia.
ĂŽţi face viaţa frumoasă
ĂŽţi aduce pace-n casă
Cearta din lipsă provine
ĂŽn belşug ţi-ar merge bine.
Deci gustă din lăcomie
Şi-ai să scapi de sărăcie.
Nu-i frumos să fii zgârcit
Dar e foarte nimerit
Ca pe lângă lăcomie
Să faci şi economie.
De nu-ţi place lăcomia
Poftim, serveşte mândria.
Asta sigur o să-ţi placă
Ea poate om să te facă.
Pentru ce tot cel mai mic?
Chiar tu omul de nimic?
Eşti frumos, eşti Ă®nţelept
Ţi se cuvine pe drept
Să te vezi ceva mai mare
Iar pe fratele în vale
Asta-i adevăr curat
Eşti mai bun, neapărat!
Vezi, mândria nu e rea
Ea te-nvaţă dreptatea.
Poftim mai serveşte una
ĂŽncearc-o pe asta: Ura
Dânsa te Ă®nviorează
De poveri te uşurează
Ce să rabzi necontenit
Pe acel ce ţi-a greşit!
Şi Ă®ncă să mai iubeşti!
E-he-he, doar prost nu eşti!
Pentru ce mereu, mereu
Să Ă®nghiţi ce este rău?
E pericol să plesneşti
Vrând Ă®ntr-una să iubeşti.
Gustă ura, şi-ncă una
Care? Ia, poftim, minciuna
Aita-i foarte căutată
Şi de mulţi Ă®mbrăţişată
Dar de ce? Că-i practică
De puteri şi tactică.
Omul fără de minciună
E ca fără de o mână.
Ea te scapă de nevoi
De necaz şi tărăboi.
Azi minciuna-i căutată
Te scapă, frate, pe dată
Poţi amice chiar să furi
Strâmb la judecăţi să juri.
Cu minciuna Ă®nveleşti
Orice lucru potoleşti
Dacă faci un rău şi tu
Zici numai atâta: Nu
"Nu", şi scapi foarte uşor
Minciuna-i bun salvator.
Hai, serveşte, nu mai sta
Că mai ai de a lua.
La urmă şi bombonele
Nu mă fac de râs cu ele.
Am bomboane minunate
Ce te prelucrează frate...
Uite-aicea nepăsarea
Care Ă®ţi calmează starea
ĂŽţi linişteşte fiinţa
ĂŽţi Ă®mpacă conştiinţa.
Ce să mergi la adunare
Să te consumi aşa tare?
Nu, mai bine te lungeşti
Pe un pat să te-odihneşti.
Dumnezeu nu-i chiar aşa
Să mustre pe cineva
Ba mai mult să pedepsească
Pe cine o să lipsească.
Şase zile lucrătoare
Oboseala-i foarte mare
Duminica-i de odihnă
Şi să n-o petreci Ă®n tihnă?
Adunare şi-adunare
Asta-i o prostie mare!
Nepăsarea ta trezeşte.
Hai, acuma te serveşte!
Ca să-ţi răcoreşti fiinţa
Uite, am bunăvoinţa
Să-ţi dau drept răcoritoare
Să bei frica, frica mare.
Dânsa te Ă®nviorează
Şi-apoi te-avertizează
S-o slăbeşti cu pocăinţa
Dacă Ă®ţi iubeşti fiinţa.
Când vin zile de-ncercare
De necaz, durere mare
Vai va fi de pocăiţi
Şi vor fi dispreţuiţi
Schingiuiţi şi matrataţi
Şi chiar pradă morţii daţi.
Deci când porni-va furtuna
Frica te Ă®nvaţă una:
Ia minciuna de mânuţă
Şi roag-o aşa: - Drăguţă
Scapă-mă de servitoare
Şi-o să-ţi fiu slujitoare!
Şi minciuna, diplomată,
Te scapă frate pe dată!
Spui că nu eşti pocăit
Până tot s-a liniştit.
Când soarele iar răsare
Atunci, cu căinţă mare,
Te întorci la Dumnezeu
Că doar El iartă mereu.
De rău eu nu te Ă®nvăţ
O, creştine, fii isteţ
Uite ce bine-ai ieşit
Ne-ncercat şi pocăit.
Vezi deci cu ce prăjituri
Pline de Ă®nvăţături
Servesc lumea fără plată
Deci fac o frumoasă faptă.
Compoziţie grozavă
Au bucatele din tavă
Sunt medicamente bune
Frăţioare, n-ai ce spune!
Fără plată, ce gâneşti
Merită ca să serveşti.
Să refuzi nu e frumos
Nici nu e politicos.
Uită-te, dragă creştine,
Uită-te, uită-te bine
Ce dibaci este Satan
Veşnicul nostru duşman.
Păcatul bate la uşă
De-i deschizi, ca o căpuşă
Suge ce-i dumnezeiesc
Şi rămâne ce-i firesc.
De vrei în ceruri s-ajungi
Creştine, vrednic atunci
Primeşte drept avertisment
Un veşnic: FII ATENT! |
