Continut
Vazut de 116 ori |
Când stau culcată-n margine de noapte Şi mă-nfior de ce mai este rău Printre atâtea mii şi mii de şoapte Aud Ă®n depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume Şi-aud scrâşnind al vieţii ferăstrău Şi vine-un plâns amar să mă sugrume Eu ştiu, o, Doamne, că e plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de clipă Cu scoici de lacrimi prăbuşite-n hău Şi inima şi sufletul Ă®mi ţipă Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.
Când stau culcată-n margini de tăcere Şi-am Ă®ngheţat trecând prin vadul său Când Ă®nchinată sunt dar nu pot cere Aud Ă®n depărtare plânsul Tău.
Când am ajuns povară pentru mine Şi mă cutremur Ă®n atâta rău Mă sfâşii, Doamne, toată pentru Tine Atât de mult mă doare plânsul Tău...
(02.07.200) |