La şcoala încercărilor

La şcoala încercărilor acumulăm
Invăţături ce nu-s în cărţi umane
Acestea nu ne spun să ne rugăm
Dar nici nu ne ajută-n uragane.

Scoala încercărilor ne pregăteşte
Să înfruntăm ispite şi necazuri
Ferice de cel ce-o preţuieşte
Invingător va fi peste talazuri.

Acolo se poate dobândi răbdare
Când firea ne îndeamnă să cedăm
Acolo se căleşte duhu-n aşteptare
Acolo calea strămbă o-ndreptăm.

Iar dascăl este Insuşi Dumnezeu
Ce ne iubeşte ca fii răscumpăraţi
Şi ne trimite valuri tot mereu
Ne spală-ntruna ca să fim curaţi.

Ne dă o boală sau o suferinţă
Şi uneori gândim că ne-a uitat
Dar El ne întăreşte în credinţă
Ne inundă cu Harul binecuvântat.

Iar accidentele şi vijeliile ce vin
Umbresc şi bucuria şi avântul
Apoi s-au dus şi ceru-i mai senin
Iar lacrimile au trecut cu vântul.

La scoala încercărilor studenţii
N-au recreaţie şi nici vacanţă
Şi chiar de nu ne dă invenţii
E dătătoare de vis şi de speranţă.

E dătătoare de dor de veşnicie
De năzuinţe nobile şi trai curat
Intrăm în ea chiar din pruncie
Ieşim când anii ni s-au terminat.

In ea ni se formează caracterul
Sfinţenia şi spiritul creştin
Trecând prin ea vedem şi Cerul
Ne împlinim spre un etern destin.

La şcoala încercărilor acumulăm
Invăţături şi cunoştinţe sufleteşti
Şi chiar dacă acum ne întristăm
Vom aduna cu cânt comorile cereşti.

gc