Continut
Vazut de 143 ori |
Mă duc la cruce...
Mă duc la cruce prin credinţă
Să gust ce-nseamnă agonia
Să am deplină cunoştinţă
Să stau alături de MESIA.
Să simt din sadica cruzime
Cu care au tratat IUBIREA
Să văd şi-a omului micime
Să văd pe lemn şi răstignirea.
Să mă-nfioare biciul groaznic
Ce-a sfâşiat Ă®n carne crudă
Să mă pătrundă plânsul tainic
Să-ndur trădările de iudă.
Si să privesc cu consternare
La gestul sfânt de dăruire
Ce n-are-n lume-asemănare
Ce-aduce Terrei izbăvire.
Iar de-a păcatului oroare
Să mă cutremur cu pământul
Să cad la sfintele-I picioare
Să am cu Domnul legământul.
Apoi să prind privirea-I dulce
Ce Ă®ncă-ndeamnă la salvare
Că de la El nu m-aş mai duce
In veci să-I dau doar adorare.
S-ating apoi senina-I frunte
Si faţa-I arsă - cu sudoare
Si-acolo pe sinistrul munte
Să-mbrăţişez a Lui candoare.
Să Ă®nsetez cu Domnul slavei
Mai mult - pentru vieţi ratate
Să Ă®nţeleg şi rostul dramei
Părtaş să fiu cu El Ă®n toate.
Părtaş la chin şi la scuipare
Si la cascada de insulte
Rănit să fiu de-a lor purtare
Si de străpungerile multe.
Părtaş şi-n ceasul de izbândă
Când forţa iadului e-nfrântă
Când dulcea-nfăţişare, blândă
Mă-ndurerează şi mă-ncântă.
Mă duc la cruce prin credinţă
Mereu să cresc Ă®n pocăinţă.
George Cornici/Akron Oh |
