Biblia

Biblia:e revelaţia divină pentru omenire
E cea mai preţioasă carte ce există
Ea-ndeamnă omul la viaţă de neprihănire
Cuprinde adevăruri şi principii ce persistă.

E-o carte ce-a învins stihiile dezlănţuite
Si ura arătată de potrivnici şi duşmani
Căci îi avertiza că actele ne-ngăduite
Primi-vor plata ce se dă la cruzi şi inumani.

Asupra ei s-au năpustit ateii-nverşunaţi
S-o ardă, s-o distrugă; să nu mai fie-n ţară
Dar au rămas cu toţi dezamăgiţi şi ruşinaţi
Că n-au putut s-o lege, s-o facă să dispară.

Iar Voltaire când a rostit nebuna proorocie
Că Biblia va deveni doar piesă de muzeu
Unealta lui Satan era- cu multă josnicie
Necrezând că e Cuvântul venit din Dumnezeu.

Necunoscând puterea din sfintele-i pagini
Ce poate transforma chiar pe ateul înrăit
A cărui minte e plină cu demonice imagini
Pornită doar să denigreze pe sfânt şi pocăit.

La început vorbeşte de un Creator magnific
Ce-a întocmit o boltă cu miliardele de stele
Si sori şi galaxii cu aspectul lor mirific
Si comete ce plutesc in voie printre ele.

Voinţa Lui curată e arătată-n fiecare filă
Cuprinsul ei îndeamnă la un trai onest
Cu dragoste de semeni,consideraţie şi milă
Fără crudă răzbunare, rebeliune sau protest.

Ea dezvăluie pe Fiul ce-a părăsit splendoarea
S-aducă vestea bună neamului de răzvrătiţi
Să le salveze viitorul, demnitatea şi onoarea
Să fie-n veşnicii de sfântul Tată ocrotiţi.

E adorată de cei ce-au acceptat chemarea
Preabunului Părinte, Stăpân, omniprezent
Si n-au respins nici darul şi nici încredinţarea
Că cel smerit la cruce va fi şi-n Cer prezent.

E adorată de-un suflet scos din bezna rătăcirii
Căci i-a vorbit convingător de Cel ce e Lumină
De Harul infinit ce trece prin Calvarul izbăvirii
De Cel ce-l aşteptăm la greu necaz, să intervină.

Si orice bibliotecă ce-n rafturile ei n-o are
Si nu-i la loc de cinste între milioane de volume
E o adunătură de cărţi fără veşnică valoare
C-o searbădă învăţătură ce circulă prin lume.

Biblia ne luminează calea ce conduce la Mesia
Si ne dă puteri divine să învingem în furtuni
Să respingem duhul lumii, să iubim doar părtăşia
Cu fraţii de-acelaşi crez în cântări şi-n rugăciuni.

Ne vorbeşte şi de Duhul, parte din Sfânta Treime
Care mângăie-n necazuri şi la grele încercări
Si dă călăuză sfântă pe cărarea spre ‘nălţime
Si convinge că păcatul produce doar întristări.

Ea ne-nvaţă să culegem doar cereştile comori
In potirul sufletesc să purtăm numai iubire
Să gustăm ce bun e Tatăl, viaţa dincolo de nori
Si să ştim ce rezultat a dat cruda răstignire.

Ne învaţă crucea grea s-o purtăm cu demnitate
Răspândind cu drag mireasma unui trai neprihănit
Pe semeni să îi tratăm cu respect şi cu dreptate
Iar Tatăl îndurării ne va ura în Cer un bun-venit.

Iar la sfârşit Apocalipsa arată pe Cel ce va veni
Să-şi ia Mireasa răscumpărată prin sângele vărsat
La locul tihnei veşnice unde nicicând n-a osteni
Si va cânta cântarea fericirii cu Domnul lăudat.

Te-oi adora, O! Carte Sfântă, şi cerceta mereu
Mă voi lăsa pătruns de tainele-ţi divine
Tu mă ajuţi să îl cunosc profund pe Dumnezeu
Să ‘naintez pe calea ce urcă spre zările senine.

George Cornici