De ce-aţi plecat români...

De ce-aţi plecat români de-acasă?
De ce-aţi dorit să fiţi în Diaspora?
Să dăruiţi iubirea altruistă tuturora?
Sau să aveţi mai mult pe masă?

V-aţi despărţit de glia strămoşească
Si aţi ajuns cu toţi printre străini
Stiut-aţi că şi acolo sunt haini
Si oameni fără dragostea firească?

De ce-aţi plecat români în lume?
De ce-aţi lăsat meleaguri îndrăgite?
Să vă făliţi cu visele-mplinite
Sau să vestiţi mereu eternul Nume?

Când aţi scăpat, români, de dictatură
Gândind că, negreşit, aţi dobândit
Un spirit ce-aţi crezut c-a fost robit
Aţi întâlnit apoi alt soi de ură.

Si cum de n-aţi luat, români, cu voi
Acea credinţă vie, ‘nflăcărată
Ce-i în valuri şi-n furtuni testată?
Ci aţi îmbrăţişat idei şi forme noi.

Forme ce-s străine de chemarea sfântă
De Logos-ul ce a venit din Cer cu Har
Dăndu-se cu patimă şi dragoste de jar
S-aveţi acces în Tara unde îngeri cântă.

Când aţi plecat, români, din România
Poate-aţi jurat mai multă consacrare
Părintelui ce v-a scăpat de-ncătuşare
Apoi v-a-ncătuşat şi munca şi monotonia.

Trăind în ţări din răsărit sau din apus
Să nu uitaţi, români, de juruinţele luate
C-atunci când visele vor fi încununate
Il veţi sluji cu adorare pe Regele Isus.

Iar dac-aveţi pe masă bucate mai alese
E că Părintele ceresc e neschimbat
Vă dăruieşte zi de zi din Harul Lui bogat
Cum dăruie un tată bun din roadele culese.

Ci amintiţi-vă mereu că sunteţi călători.
Oriunde v-ar purta destinul pe pământ
Nu uitaţi nici ţara şi nici primul legământ
Si nici părtaşi să fiţi cu sfinţi la sărbători.

Voi aţi plecat românilor din ţară
Dorind cu foc să v-aşezaţi în Diaspora
Dar cât v-aţi adâncit în legile din Tora?
Si câţi aţi câştigat din cei de-afară?

George Cornici/Akron OH