La poala crucii Tale
Aplecu-mi ochii mei
Şi nu-ndrăznesc o, Doamne,
Ca să-i ridic spre-ai Tăi.

Că sînt un biet nevrednic
Trudit ţi obosit,
Povara de păcate
Ce greu m-a copleşit,

A şters ce-i bun din mine
Şi m-a lăsat zdrobit,
Gol, singur si nevrednic,
De lume părăsit.

Şi-n lunga-mi pribegie
Pe unde-am colindat,
Căutînd mereu vreun sprijin
Sau leac pentru păcat,

Am auzit de Tine
Samaritean milos,
Că vindeci orice rană
Şi speli pe păcatos.

I-asiguri veşnicia
ÃŽn cer la dreapta Ta,
Crezînd în jertfa-Ţi sfîntă
ÃŽi speli de vina grea.

Şi-acum, smerit stăpîne
Mă plec îngenunchiat
Recunoscînd în Tine
Pe Mielul junghiat

ÃŽţi mulţumesc că-n schimbul
Poverii ce-am purtat
Mi-ai dat atîta pace
Şi harul Tău bogat.