Pe Golgota, pe-o cruce grea,
A stat un om fără de vină,
Şiroaie sîngele-i curgea,
Şi-atîta jale se citea,
Pe faţa Lui divină!

Pe lemnul crucii atîrnat,
Cu părul smuls de mîini barbare,
Grozave chinuri a răbdat
Şi nimeni nu L-a mîngăiat
ÃŽn patimile-amare.

Şi nimeni nu I-a scos un spin,
Din fruntea Lui îndurerată,
Ci singur suspina străin,
Sub tristul cerului destin,
Pe-o cruce-nsîngerată.

Sfîrşit sub greul cît a dus,
El capul datu-l-a-ntr-o parte
A plîns, a plîns acolo sus
De jalea celor ce s-au dus
Pe-a lumii căi deşarte.

Tu, omule, ce treci fugar
Prin lumea asta mare,
Ridică-ţi ochii spre Calvar,
La Cel ce-a suferit amar,
ÃŽn spasmele durerii!

Căci Cel ce-atunci a fost scuipat,
Şi răstignit fără de vină,
ÃŽn locul tău a sîngerat,
Crezînd în El vei fi-nălţat,
ÃŽn ţara de lumină!