De cîte ori vin Doamne la masa Ta,
De-atîtea ori în glndul şi sufletul meu,
Ca ai tăi apostoli şi eu voi întreba,
Şi-oi zice: "Doamne, nu cumva sînt eu?"

Nu cumva am în mine vreo mînie,
Nu cumva în mine zace gîndul rău,
Şi inima mi-e goală de iubire,
Şi-atunci mă-ntreb:"Nu cumva sînt eu?"

Nu cumva sînt leneş şi zgîrcit,
Şi nu dau la săraci cum vrea Dunmezeu?
Nu cumva biserica am părăsit,
Să fiu acuma rece "Nu cumva sînt eu?"

Nu cumva am cu lumea prietenie?
Gura-mi nu vorbeşte oare rău?
La cină nu-mi fac condamnare mie,
Neascultătorul, "Nu cumva sînt eu?"

Nu cumva sînt eu ? ....
De-am fost, nu voi mai fi,
Mă silesc a face voia lui Dumnezeu,
De orişice greşeală mă voi pocăi,
Şi-atunci cu siguranţă "Nu voi mai fi eu".