Nu-i loc mai sfînt decît acela, unde-i Hristos şi unde-s ai Săi
Acolo-i Duhul Sfînt puterea, acolo-i dragostea văpăi.
Cuvîntul Sfînt acolo-i soare, credinţa-i umblet fericit,
Iar părtăşia simţitoare, i-avîntul cel mai strălucit.

Nu-s stări mai sfinte ca acelea, de pe Taborul luminos,
Cînd e Hristos în toţi ce cîntă, cînd toti ce cîntă-s în Hristos
Cînd de Hristos e plin Cuvîntul, şi-n rugăciune-i plin de El.
Atunci, afara şi-nlăuntru, Hristos străluce-n orice fel.

Nu-i ceas mai sfînt decît acela, în care-s fraţii adunaţi.
Şi inimi lîngă inimi una, în duh se roagă-ngenuncheaţi.
Cînd rugăciunea lor se-nalţă, scăldată-n lacrimi prin Hristos,
ÃŽngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri. Pămîntu-i sus, iar cerul jos

Nu-i har mai sfînt decît acela, să fii cu Domnul şi ai Săi,
ÃŽn rugăciune şi-n cîntare, şi-n lacrimi lîngă fraţii tăi.
Oriunde-s ei, fă tot şi du-te. Oricîţi sînt ei, fă tot şi stai.
Oricum sînt ei, fă tot şi-i caută. Căci unde-s ei, e-un colţ de rai