Isus luceşte ca un soare
În cerul sfînt cu heruvimi,
Dar parcă mai frumos îmi pare,
Stînd în grădină cu măslini.

Aici cuprins de-amărăciune ,
Cu sufletul mîhnit şi frînt,
Stătea Isus în rugăciune ,
Căzut cu faţa la pămînt.

Aici purtînd păcatul lumii,
De neputinţe copleşit,
Luptînd cu arma rugăciunii,
Un iad întreg a biruit.

Aici e cheia biruinţei,
Puterea-ntregii Lui vieţi,
ÃŽn stropii calzi ai suferinţei,
Sînt zorii sfintei dimineţi.

Grădină binecuvîntată,
Loc sfînt al rugii, Gheţimani,
Tu ai rămas întunecată
ÃŽn bezna sutelor de ani.

Tu stai în noapte părăsită,
Creştinii nu te mai iubesc,
Pe poarta de măslini umbrită,
Puţini sînt cei ce mai păşesc.

Azi rugăciunea e uitată,
Iar necredinţa face zid
Puterea ei nemăsurată,
ÃŽn nepăsare o închid.

De vrei să mergi iubite suflet,
La Golgota să te închini,
De vrei sa-I înţelegi iubirea,
Treci mai întîi pe sub măslini.

Cu Domnul tău în rugăciune
Măcar un ceas să stai pe zi,
ÃŽnvaţă totul Lui a-i spune,
ÃŽnvaţă a te umili.

Isuse, veşnică Lumină
ÃŽn seara-aceasta te chemăm.
Du-ne cu Tine în grădină,
Şi-nvaţă-ne să ne rugăm.