Continut
Vazut de 110 ori |
Un bob de grﾃｮu, e-o lume minunată
O, de-am putea ﾃｮn taina lui pătrunde!
Spre a putea vedea şi ﾃｮnţelege,
Puterea de viată ce ascunde.
ﾃ四 iei pe bob şi-l pui ﾃｮn huma neagră,
Din brazda-ntoarsă ﾃｮi aşterni mormﾃｮntul
ﾃ四 ﾃｮnveleşti ﾃｮn ţarnă ca-ntr-un scutec
Să nu-i ajungă nici soarele, nici vﾃｮntul.
Vin zile noi şi alte zile ﾃｮncă,
Mereu se-mbracă-n ﾃｮnsorita haină.
Pămﾃｮntu-i stup; cine-ar putea să spună
Că-n sﾃｮnul lui ascunde-o mică taină?
Dar ﾃｮntr-o zi, o rază aurie,
Ciocneşte-nvelitoarea cenuşie,
Ce ţine ferecată ca-ntr-o criptă,
Sămﾃｮnţa de culoare aurie.
Şi vezi un fir sfios cu două frunze,
Cum faţă ﾃｮnspre soare o ridică.
Te minunezi: din boaba putrezită,
Născutu-sa această plantă mică?
E-un fir de grﾃｮu. Ei şi? E mare lucru?
Nu-i ceva nou. A fost şi va mai fi.
E-adevărat, dar sti că paiul verde
Ascunde-un spic aducător de pﾃｮine?
La fel e omul. Vine o zi ﾃｮn care,
Adoarme şi e pus ﾃｮn groapa rece.
Oricine poate trece pe mormﾃｮntu-i,
El nici nu stie ce se mai petrece.
Şi anii trec, aşa cum trec toţi anii,
Necruţători, mereu spre-acelaşi ţel.
ﾃ始 cimitir ﾃｮşi doarme omul somnul,
Vegheat de-o cruce, singur, singurel.
Dar ﾃｮntr-o zi, departe, peste vremuri,
Cﾃｮnd ﾃｮngerii din trﾃｮmbiţi vor suna,
Tot ca un bob de grﾃｮu ce sta-n tărﾃｮnă
ﾃ始tr-un corp nou, cel mort va ﾃｮnvia.
Căci ce ﾃｮn corpul muritor azi semeni,
Inveşmﾃｮntat ﾃｮn pămﾃｮnteasca fire,
Mﾃｮine, tot mai plin de nădejdea slavei,
Va ﾃｮnvia, dar ﾃｮn neputrezire.
Un bob de grﾃｮu, e-o lume minunată.
O, de-am putea pătrunde astăzi taina,
Că omul e asemenea cu grﾃｮul,
Şi că mormﾃｮntu-i schimbă numai haina. |
