Continut
Vazut de 109 ori |
ﾃ始vaţă de la ape să ai statornic drum,
ﾃ始vaţă de la flăcări că toate-s numai scrum
ﾃ始vaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
ﾃ始vaţă de la stﾃｮncă, ca neclintit să crezi.
ﾃ始vaţă de la soare cum trebuie s-apui,
ﾃ始vaţă de la pietre cﾃｮt trebuie să spui,
ﾃ始vaţă de la vﾃｮntul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
ﾃ始vaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat.
ﾃ刺vaţă de la nufăr să fii mereu curat,
ﾃ始vaţă de la flăcări ce-avem de ars ﾃｮn noi,
ﾃ始vaţă de la ape să nu dai ﾃｮnapoi.
ﾃ始vaţă de la toate, căci toate sﾃｮnt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
ﾃ始vaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
ﾃ始vaţă de la stﾃｮncă să-nduri furtuna grea,
ﾃ始vaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
ﾃ始vaţă de la stele că-n cer sﾃｮnt multe oşti.
ﾃ始vaţă de la greier cﾃｮnd singur eşti să cﾃｮnţi,
ﾃ始vaţă de la lună să nu te ﾃｮnspăimﾃｮnţi,
ﾃ始vaţă de la vulturi cﾃｮnd umerii-ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
ﾃ始vaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
ﾃ始vaţă de la oaie să ai blﾃｮndeţea sa,
ﾃ始vaţă de la păsări să fii mai mult ﾃｮn zbor,
ﾃ始vaţă de la totul, căci totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, ca să trăieşti ﾃｮn veci. |
