Iubirea mea, ridica-ţi ochii pe totdeauna dinspre jos,
O, ţelul tău tot mai aproape, e cerul tău tot mai frumos,
Despovărată de-orice fumuri, să ieşi din neguri spre mai 'nalt
Şi tot mai luminos fă-ţi zborul de la un pisc la celălalt.

Topeşte-n marea rugăciunii gheţarii vechilor tristeţi,
Şi larg învăluiei-i pe oameni cu ochii celeilalte vieţi,
Acopere cu faţa-ntoarsă a semenilor goliciuni,
Şi-alege numai bucuria din tot ce-mparţi şi tot ce-aduni.

Cînd între Adevăr şi Milă nu ştii la care să rămîi,
Se bucura şi Adevarul cînd îi deschizi la Milă-ntîi.
Cînd numai binecuvîntare vei împărţi şi tuturor
Un nor de slavă luminoasă te va-nveli din ochii lor.