Iubire, dulce nume, desăvîrşită haină,
Principiu sfînt şi nobil şi-un foc ce arde-n taină,
Străbate mii de inimi, pătrunde cu putere,
Arzînd în focu-i sacru, chin, ură si durere.

Iubirea e ascunsă în mugur şl în floare,
In cînt de păsărele şi-n murmur de izvoare,
In curcubeul tainic şi-n pieptul cald de mamă,
In tot şi peste toate, iubirea-i ce ne cheamă.

Ea dă cu drag, dă totul, ea iartă, ea iubeşte,
Facînd de-apururi bine, la rău nici nu gîndeşte.
Ajută şi e gata s-asculte vorbe bune,
Primeşte şi mustrarea, ba chiar se şi supune.

Iubirea lui Isus nu minte, nici nu-nşeală,
ÃŽn ea nu este frică, nici umbră de-ndoială,
Nu am, nu vreau sau nu pot, iubirea nu le ştie,
Ea crede, face totul, zîmbind cu bucurie.

Ea trece peste ape, prin foc şi peste munte,
Purtînd cu bucurie cununi de spini pe frunte,
Să năvălească valuri de ură nesecată,
Ea stă, fiindcă iubirea nu piere niciodată.

Iubirea ne-a dat cerul, viaţa, mîntuirea,
Rămîne cea mai mare. ISUS este iubirea.