- acrostih -
Etern şi de-apururi Dumnezeu
Lumina Ta un ochi nu poate s-o privească
Liman de-a pururi veşnic, eşti Fiu de Dumnezeu
Iubire ce vindeci rana omenească.

La Tine e nădejdea mîntuirii noastre.
A Tale rane sfinte şi coaste-nsîngerate
Mai mult de-o lume pot să spele de păcate
Ah! Tu eşti iubirea vieţii noastre-nnegurate.

Supus ai fost durerii, de cînd ai fost născut
Ascuns în Tine singur, ai plîns şi ai tăcut.
Biruitor a toate, Te-ai arătat smerit.
Ah! Cît de crudă-i lumea şi cît ai suferit!
C-un singur pas putut-ai să Te ridici la Cer,
Te-ai fi scăpat de cruce, de chin şi de dureri
Atunci, dar, ce-Ţi pironi făptura lipită de Calvar?
Nimic, dar nimic , decît:
IUBIREA TA CEA MABE ŞI FĂRĂ DE HOTAR.