Trecînd încet pe drum te văd Isuse,
Cu-o haină albă îmbrăcat.
Te văd înconjurat de lume multă,
Mergînd de la Irod pîn' la Pilat.

Te duc ca pe un miel la junghiere,
Tăcut, nevinovat şi-atît de blînd,
Te duc între necinste şi ocară,
Şi Te împing mişeii, blestemtnd.

Cu-o nemaipomenită răutate,
Te-au socotit pe Tine drept nebun!
Tu ce-ai facut, trăind, tot numai bine,
Tu, singurul atît de scump şi bun

Şi Te-au bătut cu vergi pînă la sînge,
Şi ca pe-un rege Te-au încoronat,
O trestie Ţi-au dat ca sceptru-n mînă,
Din spini, cunună-n cap Ţi-au apăsat!

Nevinovatu-ţi trup fiind o rană,
Şi de amar şi chinuri compleşit,
Pilat Te-arată lumii: "Iată OMUL!"
ÃŽn care nici o vină n-am găsit".

... Isuse bun, eu sînt de vină,
Căci Tu ai suferit atît de mult.
Eu, păcătos, te rog să-mi dai iertare,
Căci vreau de-acum pe Tine să Te-ascult.