Continut
Vazut de 126 ori |
Aici, pe-acest pămĂ®nt, totu-i vremelnic.
Şi totul are-n lume un sfĂ®rşit.
De ce ţi-e pasul trist şi şovăelnic
Şi sufletul atĂ®t de obosit?
Doar ai ştiut că drumul vieţii sfinte
E dintre toate, drumul cel mai greu.
De l-ai ales, atunci să mergi'nainte,
Prin toate greutăţile, mereu !
De ce te văd cu ochii plini de lacrimi,
Descurajat, privind mai mult în jos,
Şi nu la cerul unde nu sĂ®nt lacrimi,
Unde durere nu-i, unde-i Hristos?
Doar ai ştiut cĂ®nd ai pornit pe Cale,
Că drumu-i lung şl oamenii sĂ®nt răi.
Şl străbătĂ®nd a umbrei morţii vale,
Vor creşte spinii deşi, sub paşii tăi.
De ce te plĂ®ngi sub vorbele de-ocară,
Chiar dacă nu duşmanii ţi le-au spus?
De ce te frĂ®ngi adesea sub povară,
Şi te opreşti, Ă®n loc să urci Ă®n sus?
Doar ai ştiut că vei avea o cruce,
Şi vei cădea purtĂ®ndu-o spre Calvar.
Ştiai că nimeni altul n-o va duce,
Să-ţi uşureze chinul tău amar.
De ce ai parcă mĂ®inile legate,
Şi nu mai faci nici lucrul cel mai mic ?
Lucrările cumva ţi-au fost stricate,
De cei ce-n viaţă n-au făcut nimic ?
Doar ai ştiut că Ă®n a ta lucrare,
Cu pietre-or azvĂ®rli duşmanii toţi,
Şi chiar de-ar fi Ă®n praf să ţi-o doboare,
Ridic-o iar... şi iar; fă tot ce poţi.
Şi nu privi cu ochii plini de jale
Cărarea ce Ă®n urmă ţi-a rămas.
Tot Ă®nainte-i drumul vieţii tale.
Păşeşte-l cu credinţă, pas cu pas!
Fiindcă ştii că după frămĂ®ntarea
Şi după ostenelile de-acum,
Te-aşteapt-acolo-n ceruri : sărbătoarea,
Cununa ta .... şi capătul de drum. |
